Străini

Azi suntem bieți străini, ciocnind același zid

Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă,

Avem același vis cu gust alcaloid

Și-același orizont, redus la o cutumă.

Nu mai putem spera, deși avem un țel,

În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină

De-a fi doar muritori, cazați într-un hotel,

În care cel plecat, nicicând n-o să revină.

Privim la cerul Tău c-un zâmbet istovit,

Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a rugă.

Deși ne dezrobești, noi tot am zăbovit

În patima stupidei mentalități de slugă.

Azi suntem bieți străini, debusolați total,

Ni-e răsăritul orb și-apusu-i o scânteie.

C-un puls țipând grăbit, visăm cvasitotal,

Trăind păcatul Evei, edenica femeie...