Te-aș iubi

Te-aș plămădi din lut, așa cum ești

Ascuns în labirintul minții mele,

În brațe să te țin, să-ți spun povești,

Tu să-mi alungi doar gândurile rele.

Ți-aș dărui apoi un suflet cald,

Ca roua de pe flori în miezul verii,

Te-aș înveli cu ochii-mi de smarald,

Cum luna mângâie mantia serii.

Și te-aș iubi... cum n-ai mai fost iubit,

Ca-ntr-un poem nescris pe astă lume.

Știind că pentru mine-ai fost ursit,

Aș respecta orbește vechi cutume.

Și m-ai iubi, topind, ca un vulcan,

Adâncurile mele înghețate,

Aș înota, sirenă-ntr-un ocean

De liniște, nu de singurătate.

Iar amândoi, pe-un nor incandescent,

Înfierbântați de lava pasiunii,

Ne-am contopi într-un vârtej ardent,

Uitând de noi, de ce vor zice unii.

Întemnițată de iubirea ta,

Sclavă ți-aș fi întreaga noastră viață,

Pe-o stea cu tine-aș naufragia,

Nu ți-aș da drumul până dimineață...