De mult, prognoza meteo-ntre
noi
Nu mai anunță veri zâmbind sub soare!
Pierduți prin enigmaticele ploi,
Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare.
Sub stropi de nostalgie-atent pășim,
Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea,
Șuvoiul de speranțe-l răvășim –
Din lacrimă s-a întrupat trădarea.
Cum poate, din seninul ireal,
Subit să se înfrupte o tornadă?
Căci până și tărâmul boreal
Poate servi ca dulce promenadă!
Unde iubirea cuibul și-a clădit,
Furtuna nu cutează s-o atingă,
Chiar în copacul veșnic desfrunzit,
Cu grindină să plouă ori să ningă.
Dar noi, prin anotimpuri de tăceri,
Am și uitat ce iz are căldura.
Când toamne reci strivesc fâșii din „ieri”,
Simțiri plăpânde nasc, rănite, ura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu